Decizia principală de luat la COP28, la care au participat aproape 200 de țări, un proces de evaluare quinquenală a progreselor statelor în îndeplinirea angajamentelor asumate în Acordul de la Paris din 2015.
La COP28, țările au convenit să “se îndepărteze de combustibilii fosili în sistemele energetice”. Această referire clară la combustibilii fosili, cu o asociere directă la criza climatică, reprezintă o noutate în contextul negocierilor climatice la nivel global. Este un semnal care, deși slab și departe de o eliminare rapidă, echitabilă, completă și finanțată a combustibililor fosili, reflectă decenii de campanii desfășurate de societatea civilă pentru a evidenția daunele și pericolele pe care le reprezintă pentru drepturile omului.
Acest acord, numit “Consensul Emiratelor Arabe Unite”, a fost calificat de președinția COP28 drept un pas “istoric”, dar există încă o discrepanță semnificativă între ambițiile sale și realizarea unei justiții climatice, având în vedere unele lacune pentru industria combustibililor fosili și pentru că angajamentele financiare formulate la vârf sunt extrem de insuficiente.
Lobby-ul combustibililor fosili a salutat invitația de a accelera tehnologiile de mitigare a schimbărilor climatice, cum ar fi captura și stocarea carbonului și metodele de eliminare a carbonului, cu toate că acestea sunt riscuri și nu au o validare completă și nu sunt suficient de scalabile pentru a realiza o reducere a emisiilor necesară.
Trecerea de la combustibilii fosili se referă exclusiv la “sistemele energetice”, fără a implica utilizarea lor în plastic, transport sau agricultură. S-a spus că “combustibilii de tranziție pot juca un rol în facilitarea tranziției energetice asigurând în același timp securitatea energetică”, o modalitate voalată de a face referire la gazele fosile. Angajamentul de a tripla capacitatea de energie regenerabilă până în 2030 reprezintă un pas înainte. Cu toate acestea, este crucial ca toate proiectele de energie regenerabilă să respecte drepturile omului și să aducă beneficii comunităților locale.
Fereastra de timp disponibilă pentru a evita impacturile cele mai grave ale schimbărilor climatice este extrem de limitată, dar, în ciuda acestui fapt, rămâne deschisă posibilitatea de a face progrese semnificative.
Timp de decenii, au fost desfășurate campanii pentru înființarea unui fond capabil să finanțeze remedii eficiente pentru toate comunitățile afectate de consecințele inevitabile ale schimbărilor climatice, astfel încât acestea să poată reconstrui viețile lor. De la momentul în care, în cadrul COP27, s-a hotărât în cele din urmă crearea acestui Fond pentru Pierderi și Daune, ultimul an a fost dedicat negocierilor privind modul în care acesta ar trebui gestionat și finanțat.
În ce stadiu ne aflăm în privința încălzirii globale și a drepturilor omului?
Textul final al COP se încadrează într-un plan, stabilit la Paris în 2015, care încearcă să limiteze încălzirea globală a acestui secol la 1,5°C peste nivelurile preindustriale pentru a evita agravarea efectelor schimbărilor climatice.
În prezent, se înregistrează o temperatură cu aproximativ 1,4°C mai mare, astfel încât marja de siguranță de 1,5°C este practic la limită, iar gazele cu efect de seră din atmosferă au concentrații fără precedent și continuă să crească rapid.
Știm foarte bine că încălzirea globală aduce evenimente meteorologice extreme, inclusiv furtuni tot mai puternice și frecvente, intensificând atât seceta, cât și precipitațiile, sporind frecvența și gravitatea incendiilor de pădure, precum și evenimente cu debut lent, cum ar fi creșterea nivelului mării și topirea ghețarilor, care amenință comunități din întreaga lume. Creșterea poluării atmosferice din cauza arderii combustibililor fosili are consecințe dezastruoase asupra sănătății umane și încalcă dreptul universal al oamenilor la un mediu curat, sănătos și durabil.
Pe lângă punerea în pericol a vieților și distrugerea infrastructurii, schimbările climatice afectează biodiversitatea și ecosistemele de care oamenii depind, lovind în mod dispropropționat populațiile indigene. Culturile sunt în pericol, la fel ca și accesul la hrană și apă, cu intensificarea competiției pentru resurse și creșterea conflictelor, migrației și migrației. Drepturile umane ale miliardelor de oameni sunt în joc.
Comments